De la așezări antice la metropolă modernă: Evoluția urbană a sectorului 6 din București
Sectorul 6 din nord-vestul Capitalei României reprezintă un reper distinct în peisajul urban al Bucureștiului, imprimat cu o bogată amprentă istorică ce s-a răsfrânt asupra vieții locale de-a lungul timpului. Evoluția sa inedită în cadrul ansamblului urban bucureștean se datorează prezenței străvechi a populației și așezărilor din zonă, ce datează încă din perioadele antice și medievale.
Dincolo de centrul urban, așezările precum Roșu-Militari, Ciurel, Cotroceni, Grozăvești, Mihai Vodă, Dealul Piscului, sau Crângași, toate din actualul Sector 6, au constituit nucleul unor comunități cu o bogată istorie. Nicolae Iorga relata descoperiri arheologice semnificative în aceste așezări, care atestă păstrarea tradițiilor indigene, precum vestigii din ceramică, unelte și mori de mână.
Perioada medievală timpurie a adus în zonă conviețuirea cu slavii, influență reflectată în toponimie și în artefactele descoperite în urma săpăturilor arheologice. De exemplu, la Ciurel s-a descoperit un bordei datând din secolele VI-VII, iar la Crângași s-au găsit urme arheologice relevante.
Pe parcursul migrațiilor și coabitării româno-slave, legăturile comerciale cu provinciile romane din sudul Dunării și ulterior cu Imperiul Roman de Răsărit au continuat să existe, ca dovadă fiind descoperirea de monede romane și bizantine în numeroase așezări, inclusiv Ciurel.
Denumirea de București derivă, conform tradiției populare, de la Bucur, presupusul întemeietor al așezării de pe malul Dâmboviței. Primul document care atestă numele „Cetății București” datează din 1459, emis de Vlad Țepeș, marcând consolidarea și extinderea fortificațiilor capitalei.
Odată cu trecerea timpului, satele din jurul Bucureștiului, cum ar fi Grozăvești, Giulești și Cotroceni, au fost asimilate de oraș pe măsură ce acesta se extindea și se dezvolta. Acest proces de integrare urbană a fost susținut de diverse familii boierești și deținători de moșii, precum și de intervenția domnitorilor și a marilor proprietari de pământ.
În perioada modernă, dezvoltarea industrială a sectorului a fost marcată de apariția unor importante întreprinderi, precum fabrica de tutun Belvedere, care a jucat un rol semnificativ în economia orașului. De asemenea, urbanizarea a fost stimulată de construcția de uzine, fabrici și instituții publice, contribuind la transformarea peisajului urban al Sectorului 6.
În secolul al XX-lea, orașul a cunoscut o modernizare amplă, caracterizată de introducerea infrastructurii moderne și de extinderea rețelelor de transport și iluminat public. Dezvoltarea continuă a orașului a implicat și lucrări de amenajare a râului Dâmbovița, precum și extinderea și consolidarea infrastructurii administrative și industriale.
Astfel, Sectorul 6 și-a construit o identitate urbană distinctă, îmbinând istoria sa bogată cu progresul și modernizarea, reflectând evoluția și diversitatea orașului București în ansamblul său.
