Panumanismul: o viziune asupra umanității ca un tot unitar

Panumanismul este conceptul de afiliere la întreaga omenire prin intermediul unei structuri legislative care permite ca toate dezvoltările tehnologice și economice să fie în beneficiul tuturor oamenilor. Acest concept este uneori văzut ca fiind de extremă stângă, deși există și organizații pan-umane de dreapta și de centru, inclusiv Organizația Națiunilor Unite, unele dintre care au primit chiar o opoziție semnificativă din partea extremei stângi în ceea ce privește politicile de globalizare.

Istoric, umanismul își are originea în Renașterea europeană, în special în Renașterea italiană, deși cuvântul nu a fost inventat până la începutul secolului al XIX-lea. Mai degrabă decât o ideologie, a fost un cadru cultural de idei cu o abordare ne-absolutistă a oricărui adevăr. A subliniat unicitatea individului și a pretins adesea o legătură între om și natură. [1] În centrul umanismului renascentist se afla conceptul de humanitas, care însemna dezvoltarea virtuții umane la cel mai înalt nivel. Posesorul de humanitas nu putea fi doar un filozof sau un om de litere sedentar și izolat, ci era de necesitate un participant la viața activă. Așa cum acțiunea fără perspicacitate era considerată fără scop și barbară, perspicacitatea fără acțiune era respinsă ca fiind sterilă și imperfectă. Savanții umaniști credeau, de asemenea, că este inevitabil să proiecteze humanitasul de la individ la statul în ansamblu. [1]

Interpretări

Carl Sagan

În istoria noastră cea mai timpurie, după cât putem spune, indivizii aveau o alianță față de grupul lor tribal imediat, care ar fi putut număra nu mai mult de zece sau douăzeci de indivizi, toți fiind înrudiți prin consanguinitate. Pe măsură ce timpul a trecut, nevoia de comportament cooperativ – în vânătoarea de animale mari sau de turme mari, în agricultură și în dezvoltarea orașelor – a forțat ființele umane în grupuri tot mai mari. Grupul cu care se identificau, unitatea tribală, se mărea la fiecare etapă a evoluției. Astăzi, o clipă particulară în istoria de 4,5 miliarde de ani a Pământului și în istoria de câteva milioane de ani a omenirii, majoritatea ființelor umane își datorează alianța primară statului-națiune (deși unele dintre cele mai periculoase probleme politice apar încă din conflicte tribale care implică unități de populație mai mici). Mulți lideri vizionari au imaginat un moment în care alianța unui individ uman nu este cu statul său național, religia, rasa sau grupul economic, ci cu omenirea în ansamblu; când beneficiul pentru un om de alt sex, rasă, religie sau persuasiune politică la zece mii de mile distanță este la fel de prețios pentru noi ca și pentru vecinul sau fratele nostru. [2]

Panumanismul este conceptul de afiliere la întreaga omenire printr-o structură legislativă care permite ca toate dezvoltările tehnologice și economice să fie în beneficiul tuturor oamenilor. [3] Această logică este inclusivă și recunoaște diversitatea și interdependența umană. Nu este vorba de a renunța la identitatea națională, culturală sau religioasă, ci de a le integra într-o viziune mai largă asupra umanității ca un tot unitar.

Argumente

Un argument în favoarea panumanismului este acela că este o modalitate de a răspunde la provocările globale cu care se confruntă omenirea în secolul XXI, cum ar fi schimbările climatice, sărăcia, inegalitatea, războiul, terorismul, migrația, pandemiile și altele. Aceste probleme nu pot fi rezolvate de statele-națiune izolate, ci necesită cooperare și solidaritate la nivel global. Panumanismul ar putea oferi un cadru etic și politic pentru a facilita această cooperare și solidaritate, prin recunoașterea intereselor și drepturilor comune ale tuturor oamenilor.

Un alt argument în favoarea panumanismului este acela că este o expresie a evoluției naturale și sociale a omenirii. Așa cum a arătat Carl Sagan, ființele umane au trecut de la a se identifica cu grupuri mici și locale la a se identifica cu grupuri mai mari și globale, pe măsură ce au fost nevoite să se adapteze la schimbările mediului și ale societății. Panumanismul ar putea reprezenta următorul pas în acest proces de extindere a cercului de empatie și de afiliere, care ar putea duce la o mai mare armonie și pace între oameni.

Obiecții

O posibilă obiecție la panumanism este aceea că este o utopie nerealistă și periculoasă, care ar putea duce la pierderea diversității și a autonomiei umane. Unii ar putea susține că panumanismul ar presupune o formă de imperialism cultural sau ideologic, care ar impune o singură viziune asupra lumii tuturor oamenilor, ignorând diferențele și conflictele dintre ei. De asemenea, ar putea susține că panumanismul ar presupune o formă de guvernare globală sau de guvern mondial, care ar amenința suveranitatea și democrația națională.

O altă posibilă obiecție la panumanism este aceea că este o formă de antropocentrism, care ar putea neglija sau exploata alte forme de viață și mediul natural. Unii ar putea susține că panumanismul ar pune accentul prea mult pe interesele și drepturile umane, fără a lua în considerare interesele și drepturile altor specii sau ale ecosistemelor. De asemenea, ar putea susține că panumanismul ar presupune o formă de progres tehnologic și economic, care ar putea fi nesustenabil și distructiv pentru planeta noastră.

Concluzie

Panumanismul este un concept care propune o viziune asupra umanității ca un tot unitar, care ar putea răspunde la provocările globale și ar putea promova cooperarea și solidaritatea între oameni. Cu toate acestea, acest concept ridică și unele întrebări și obiecții, care ar trebui analizate și dezbătute critic. Panumanismul nu este o soluție magică sau definitivă, ci mai degrabă o provocare și o oportunitate pentru a gândi și a acționa în moduri noi și creative, care ar putea îmbunătăți condiția umană și a lumii în care trăim.

Panumanismul și postantropocentrismul

Sunt două concepte care încearcă să depășească viziunea antropocentrică asupra lumii, care pune omul în centrul și deasupra tuturor celorlalte ființe și entități. Cu toate acestea, cele două concepte au și diferențe semnificative, atât în ceea ce privește originea, cât și în ceea ce privește implicațiile lor.

Originea

Panumanismul își are rădăcinile în umanism, curentul cultural și filosofic care a apărut în Renașterea europeană și care a subliniat valoarea și demnitatea umană, precum și potențialul creativ și rațional al omului. Umanismul a fost o reacție la viziunea teocentrică medievală, care punea Dumnezeu în centrul și deasupra lumii. Umanismul a fost, de asemenea, influențat de redescoperirea culturii clasice greco-romane, care avea o concepție mai seculară și mai naturalistă asupra realității. [1]

Postantropocentrismul își are rădăcinile în postumanism, curentul cultural și filosofic care a apărut în secolul XX și care a contestat ideea de om ca ființă autonomă, rațională și superioară. Postumanismul a fost o reacție la viziunea antropocentrică modernă, care a dus la exploatarea și distrugerea naturii și a altor forme de viață. Postumanismul a fost, de asemenea, influențat de dezvoltările științifice și tehnologice, care au pus în discuție granițele și identitatea umană. [2]

Implicațiile

Panumanismul propune o viziune asupra umanității ca un tot unitar, care ar putea răspunde la provocările globale și ar putea promova cooperarea și solidaritatea între oameni. Panumanismul recunoaște diversitatea și interdependența umană, dar și necesitatea de a proteja și de a îmbunătăți condițiile de viață ale tuturor oamenilor. Panumanismul presupune o formă de umanism extins și îmbogățit, care nu este egoist și superficial, ci responsabil și profund. [3]

Postantropocentrismul propune o viziune asupra lumii ca un tot complex și dinamic, care nu este dominat sau controlat de om, ci este format dintr-o multitudine de agenți și relații. Postantropocentrismul recunoaște egalitatea și diferența dintre uman și non-uman, dar și necesitatea de a respecta și de a proteja integritatea și autonomia tuturor ființelor și entităților. Postantropocentrismul presupune o formă de postumanism radical și critic, care nu este antropocentric și antropomorfic, ci ecocentric și ecologic. [4]

Există mai multe concepte filosofice care sunt similare cu postantropocentrismul, în sensul că încearcă să depășească viziunea antropocentrică asupra lumii și să recunoască valoarea și importanța altor forme de viață și entități. Unele dintre aceste concepte sunt:

• Ecologia profundă: un curent ecologist care susține că toate formele de viață au o valoare intrinsecă și o demnitate proprie, indiferent de utilitatea lor pentru om. 
• Biocentrism: o teorie etică care afirmă că toate ființele vii au drepturi morale și că omul nu este superior sau privilegiat față de alte specii. 
• Ecofeminism: o mișcare socială și politică care combină feminismul și ecologia, evidențiind legătura dintre opresiunea femeilor și distrugerea mediului. 
• Postumanism: un curent cultural și filosofic care contestă ideea de om ca ființă autonomă, rațională și superioară. Postumanismul pune în discuție granițele și identitatea umană, în contextul dezvoltărilor științifice și tehnologice, cum ar fi biotehnologia, inteligența artificială și realitatea virtuală. Postumanismul propune o viziune asupra lumii ca un tot complex și dinamic, care nu este dominat sau controlat de om, ci este format dintr-o multitudine de agenți și relații.

Acestea sunt doar câteva exemple de concepte filosofice similare cu postantropocentrismul. Dacă doriți să aflați mai multe despre acestea, puteți consulta sursele pe care vi le-am indicat sau puteți căuta pe internet alte informații. Sper că v-am fost de ajutor. 😊

Bibliografie

• Braidotti, R. (2018). A Theoretical Framework for the Critical Posthumanities. Theory, Culture & Society, 36(6), 31-61¹
• Fremaux, A. (2019). For a Post-Anthropocentric Socio-Nature Relationship in the Anthropocene. In After the Anthropocene (pp. 119-163). Palgrave Macmillan, Cham²
• Susen, S. (2022). Reflections on the (Post-)Human Condition: Towards New Forms of Engagement with the World? Social Epistemology, 36(1), 63-94³
• Post-Anthropocentrism¹: un capitol dintr-o carte care explică conceptul de postantropocentrism și cum se aplică în cercetarea postcalitativă, nou materialistă și critică postumanistă.
• Postumanul. Viitorul nostru prezent³: o recenzie a unei cărți care prezintă o perspectivă postumanistă asupra condiției umane în epoca actuală, marcată de schimbări tehnologice, ecologice și sociale.
• Braidotti, R. (2013)– Ed.Hecate 2016. Postumanul